marți, 30 noiembrie 2010

De ce am uitat sa iubim ca oamenii?

  • Este iubirea un compromis?
                    Se vorbeste tot mai mult despre plictiseala in cuplu.Dar oare asta tine de durata relatiei,de profunzimea sentimentelor sau pur si simplu de cursul normal al existentei noastre?Tot citim in reviste articole despre cum sa mentinem flacara vie intr-o relatie,cum sa ne surprindem mereu partenerul,sa nu dezvaluim totul...Oare toata viata noastra este o strategie sau e nevoie decat sa gasesti persoana potrivita?
                    Sa nu te simti incatusat,sa nu te gandesti tot timpul ce ar trebui sa faci si nu ce vrei tu cu adevarat,sa te accepte si sa te iubeasca exact pentru ceea ce esti tu.E adevarat,oamenii au nevoie sa fie stimulati,competitia e cea mai buna,dar nesiguranta ne face parca mai ursuzi.Nu ne gandim decat cum sa ne tinem partenerul langa noi.De ce oare nu s-a inventat o lege a naturii care sa faca in asa fel incat doi oameni care se iubesc sa ramana toata viata impreuna?Sa faca abstractie de tot ce e in jurul lor,sa nu mai existe tentatii,gelozie,intrigi,prieteni `binevoitori`?
  • Plictiseala sau resemnare?
                  Revenind la plictiseala,am pornit cu ideea de a combate aceasta teorie nou aparuta:ca oamenii se plictisesc unii de altii.Nu inteleg cum putem ignora toata multitudinea de sentimente pe care noi si numai noi,oamenii,le putem trai.De ce sa spunem pur si simplu m-am plictisit?Inseamna ca nu putem mai mult,ca suntem limitati.Niciodata nu am incercat tot,nu am studiat indeajuns profunzimea sufletului unui om incat sa putem afirma asemenea ultimatumuri.
                  Plictiseala e pentru ignoranti sau poate fi un pretext pe care oamenii prefera sa-l foloseasca.Pentru ca am ajuns intr-un punct in care avem nevoie sa escaladam Everestul,sa mergem pe luna pentru a reimprospata niste sentimente.Nu ne mai putem bucura de zambetul unei persoane in fiecare zi,nu ne putem gandi ca de fapt e diferit,ne dezvaluie altceva de fiecare data.Pentru ca nu viseaza in fiecare noapte acelasi lucru.Pentru ca fiecare zambet are un motiv diferit.Pentru ca fiecare privire e diferita si ascunde altceva.
                Sunt lucruri marunte,la care oamenii nu se mai gandesc.Dar care totusi ar putea schimba atat de multe..Nu e o dizertatie a unei femei  care a suferit,ci a unei femei care stie ce inseamna sa privesti zeci de zambete intr-o noapte si sa nu te plictisesti de ele niciodata....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu