De ce oare am acest sentiment straniu la prima ninsoare?
Merg pe strada si ma uit in jur.Batrani,tineri,copii,cu totii par fericiti.Sau poate e prea mult spus.Zambesc si poate nici macar nu ti-ar putea explica de ce fac asta.
Poate pentru ca asociaza zapada cu sarbatorile.Sau poate pentru ca le aduce aminte de copilarie.
Asta e si mai straniu.Ne gandim la copilarie desi au trecut multe ierni si inca ne putem bucura de ele.Dar ne putem bucura la fel ?
Nu,pentru ca ne-am pierdut inocenta,pentru ca nu mai putem trai clipa,nu mai putem actiona ghidati de impulsuri.Sentimentele noastre nu mai sunt la fel de pure,in ciuda faptului ca poate in adancul sufletului am ramas niste copii.
Altfel de ce am zambi ?
Pentru ca farmecul primei zapezi va aduce la suprafata sentimente uitate,ingropate adanc in sufletul nostru.
Pentru ca oamenii au tendinta de a uita.
Uita oamenii pe care i-au iubit,uita momentele fericite,uita sa faca surprize,uita sa multumeasca,uita sa fie fericiti.
Dar nu uita niciodata sa poarte ranchiuna,sa faca reprosuri,sa provoace suferinta celor care le ofera dragoste.
Si totusi…Magia sarbatorilor si a iernii pare sa aduca la suprafata sentimentele ascunse.
Un simplu zambet poate spune atat de multe.
Un batran isi priveste nepotii jucandu-se si bucurandu-se de primii fulgi de nea.E fericit pentru ca stie exact ce simt,e fericit ca poate trai asemenea momente..
Un tanar ii sterge iubitei un fulg de nea care a poposit pe nasul ei…E fericit pentru ca iubeste,pentru ca e iubit,pentru ca viata poate fi frumoasa,pentru nu e singur…
Doi copii alearga incercand sa prinda cat mai multi fulgi de nea,neputand intelege ca alearga dupa vise…care li se topesc in palma…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu