Am citit undeva ca cea mai buna cale in a ajunge sa iubesti este sa te iubesti pe tine insuti in primul rand.
O teorie care ar putea parea fondata.
Dar ce faci atunci cand ajungi sa te iubesti atat de mult incat crezi ca nu mai ai nimic de oferit si pentru altcineva?
Se intampla destul de frecvent,pentru ca uitam ca exista o masura in toate lucrurile.
Uitam ca e bine sa fim constienti de atuurile noastre si nu mai lasam sa fie descoperite.Avem tendinta de a crede ca suntem mai buni decat altii si uitam sa ne cultivam “bunatatea”.
Alteori uitam ca avem calitati si ne lasam subjugati de personalitatea altora.Uitam sa ne mai iubim pe noi insine si asta ne indeparteaza de oamenii care ne-ar putea descoperi.
Dar vorbeam despre a invata noi insine sa-I iubim pe ceilalti.
De multe ori avem senzatia ca iubirea implica un sentiment de obligatie,sentimental de a face lucruri doar pentru a multumi pe cineva pentru ca ne ofera privilegiul de a ne iubi.Exista conceptia ca atunci cand iubim obtinem automat anumite drepturi.
Si tocmai asta ne indeparteaza de adevaratul sens al legaturii dintre doi oameni.Pentru ca ni se pare imposibil de acceptat faptul ca un om ne poate iubi fara sa fie legat,fara sa ne dea obligatii.
Nimeni nu a descoperit pana acum limitele iubirii.Nimeni nu stie daca e gresit sa ai prieteni de sex opus atunci cand esti intr-o relatie,daca mai poti aprecia frumusetea,daca mai poti avea propriile momente de singuratate,daca e gresit sa ai propriile placeri fara sa fii nevoit sa imparti totul.
Si tocmai asta ne sperie si ne determina sa ne ascundem in spatele iubirii pentru propria persoana.
Pentru ca e singura care ne lasa libertatea de a alege.
Pentru ca nu include compromisuri si nu are limite.
Pentru ca nu suportam consecintele prorpiilor noastre greseli.
Iar atunci cand ajungem sa nu mai putem depasi bariera,sa nu mai avem curajul de a primi si a oferi iubire dincolo de constiinta noastra,suntem goi.
Pentru ca sufletul nostrum nu mai recunoaste nimic.Durerea ,tristetea,bucuria,emotia,nu vor mai insemna nimic.
Pentru ca zidul care ne inconjoara nu ne va mai permite sa simtim.Vom trai intr-o permanenta stare de amortire.
Si atunci la ce ne va mai folosi ca am avut iubirea dar ne-a fost teama s-o traim?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu