Invata...

Ai invatat ca oamenii pot fi rai.Ai invatat ca oamenii te pot dezamagi.Ai invatat  ca exista cuvinte care

te pot rani.Ai invatat ca exista priviri care te pot urmari toata viata.Ai invatat ca exista momente pe care nu le poti uita in oricate gari te-ai opri si oricati trecatori ai intalni in calatoria vietii tale.

Ai invatat ca oamenii te pot duce pe cele mai inalte culmi ale disperarii.Ai invatat ca oamenii se pot bucura de nefericirea ta.

Dar ai invatat ca nimeni nu este indispensabil.Ai invatat ca poti privi inainte fara sa-ti dirijeze cineva privirea.Ai invatat ca puterea se ascunde in adancul sufletului tau.

Ai invatat asta privind pe geam.Ai lasat mii de chipuri in urma.Mii de imagini care te-au fascinat.Dar ai mers mai departe si ai descoperit ca intotdeauna exista chipuri mai frumoase si peisaje unice.

Ai invatat ca viata este o calatorie fara sfarsit,iar surprizele nu vor inceta niciodata sa apara.Ai trait cu teama ca atunci cand vei inchide ochii vei rata un lucru maret.Dar ai invatat sa te obisnuiesti cu gandul ca intotdeauna vor exista oameni si lucruri care vor trece neobservate.

Pentru ca suntem oameni.Si nu suntem perfecti.

Ai invatat ca visele pot fi realitatea ta.Ai invatat ca iti este permis orice.Ca poti fi unde vrei tu,cu cine vrei tu.Ai invatat ca visele sunt singurele pe care nu ti le poate invada si nu ti le poate lua nimeni.

Invata sa iubesti atunci cand crezi ca nimeni nu merita.

Invata sa ierti atunci cand sufletul tau nu mai are puterea sa mearga mai departe.

Invata sa speri atunci cand totul pare pierdut.

Invata sa visezi atunci cand realitatea te sufoca.

Invata sa traiesti dupa propriile reguli.

Invata ca toate lucrurile au un inceput,dar si un sfarsit.

Nu-mi pare rau...

Nu-mi pare rau ca am iubit.

Am iubit oameni care poate n-au meritat,oameni care n-au stiut sa iubeasca sau oameni care nu au avut nevoie sa fie iubiti.Am iubit mai mult decat puteam crede ca as fi putut.Pentru ca iubirea apare fara sa o chemi,fara sa ti-o doresti,fara sa fii constient ca te pandeste.Iar cand iti dai seama de prezenta ei in viata ta,e prea tarziu sa o mai poti alunga.Tot ce poti face este sa te bucuri de faptul ca ai fost privilegiat.Pentru ca si iubirea e un privilegiu.Pentru ca nu toti oamenii au parte de ea.Nu toti oamenii au parte de dimineti senine chiar daca afara ploua,nu toti oamenii pot zambi chiar daca nu au motive,nu toti oamenii pot fi optimisti chiar daca viitorul pare sumbru.Pentru ca nu toti oamenii s-au simtit sufocati de propriile sentimente,de fericirea unei imbratisari.Pentru ca nu toti oamenii au avut cui sa spuna "Mi-e dor".

Nu-mi pare rau ca am suferit.

Am suferit mai mult decat pot exprima niste cuvinte.Pentru ca intensitatea unei suferinte este inzecit mai mare decat a unei iubiri.Pentru ca fericirea se transforma in durere,iar durerea iti sfasie sufletul.Nu conteaza ca respiri,ca mananci,ca traiesti,atata timp cat sufletul tau e mort.Pentru ca pierderea unei persoane,sub orice forma ar fi ea,iti rapeste din idealuri,din sperante,din optimism.Dar durerea se estompeaza,iar timpul vindeca tot,ramanand doar cicatricele.Iti raman amintirile si speranta unui nou inceput.Suferinta te face mai puternic.

Nu-mi pare rau ca am fost eu.

Nu-mi plac regretele.Nu-mi place sa privesc in urma cu indoiala,cu semne de intrebare.Am iubit,am suferit,am mintit,am urat.Am sperat poate atunci cand nu trebuia.Am avut incredere poate in cine nu merita.Am daruit poate cui nu avea nevoie.Am facut sa sufere oameni care nu meritau.Am uitat de oameni care ma iubeau.Dar intotdeauna am fost constienta de sentimentele mele si de urmarile lor.Si poate am fost naiva.Dar am fost eu si am invatat din propriile experiente.M-am maturizat.

Nu-mi pare rau pentru nimic.Viata e prea scurt pentru lamentari si pentru a trai in trecut.Orice final prevesteste un nou inceput.

Iar eu astept cu interes surprizele ce mi se pregatesc.

Ninge…

De ce oare am acest sentiment straniu la prima ninsoare?

Merg pe strada si ma uit in jur.Batrani,tineri,copii,cu totii par fericiti.Sau poate e prea mult spus.Zambesc si poate nici macar nu ti-ar putea explica de ce fac asta.

Poate pentru ca asociaza zapada cu sarbatorile.Sau poate pentru ca le aduce aminte de copilarie.

Asta e si mai straniu.Ne gandim la copilarie desi au trecut multe ierni si inca ne putem bucura de ele.Dar  ne putem bucura la fel ?

Nu,pentru ca ne-am pierdut inocenta,pentru ca nu mai putem trai clipa,nu mai putem actiona ghidati de impulsuri.Sentimentele noastre nu mai sunt la fel de pure,in ciuda faptului ca poate in adancul sufletului am ramas niste copii.

Altfel de ce am zambi ?

Pentru ca farmecul primei zapezi va aduce la suprafata sentimente uitate,ingropate adanc in sufletul nostru.

Pentru ca oamenii au tendinta de a  uita.

Uita oamenii  pe care i-au iubit,uita momentele fericite,uita sa faca surprize,uita sa multumeasca,uita sa fie fericiti.

Dar nu uita niciodata sa poarte ranchiuna,sa faca reprosuri,sa provoace suferinta celor care le ofera dragoste.

Si totusi…Magia sarbatorilor si a iernii pare sa aduca la suprafata sentimentele ascunse.

Un simplu zambet poate spune atat de multe.

Un batran isi priveste nepotii jucandu-se si bucurandu-se de primii fulgi de nea.E fericit pentru ca stie exact ce simt,e fericit ca poate trai asemenea momente..

Un tanar ii sterge iubitei un fulg de nea care a poposit pe nasul ei…E fericit pentru ca iubeste,pentru ca e iubit,pentru ca viata poate fi frumoasa,pentru  nu e singur…

Doi copii alearga incercand sa prinda cat mai multi fulgi de nea,neputand intelege ca alearga dupa vise…care li se topesc in palma…

Exista reteta relatiei perfecte?

Exista reteta relatiei perfecte?
Fie ca esti barbat sau femeie, cu siguranta te-ai intrebat la finalul unei relatii unde ai gresit. Ai incercat sa analizezi totul, sa cauti alte solutii, sa afli daca exista si o alta cale de urmat.
► Dar nu te-ai uitat in adancul sufletului tau…
Poate problema exista dintotdeauna, insa ai ignorat-o in speranta ca timpul asaza mai bine lucrurile.
Ai uitat sa te intrebi daca relatia respectiva iti oferea tot ceea ce tu aveai nevoie sau daca macar clipele fericite meritau efortul. Pentru ca in subconstientul nostru semnele exista, insa de cele mai multe ori preferam sa ne mintim singuri.
Avem impresia ca e mult mai comod asa, ca nimeni nu e perfect, ca iubim si asta ne va ajuta sa depasim toate obstacolele.
► Dragostea nu trebuie gandita, trebuie simtita…
Desi ti se pare imposibil, exista si personae care nu au avut norocul sa iubeasca. De ce?
Pentru ca alte lucruri au fost primordiale pentru ele, pentru ca iubirea li s-a parut un lucru pueril, pentru ca nu au dispus de profunzimile interioare necesare, pentru ca pur si simplu nu au intalnit persoana potrivita.
Si atunci? Sa te mai consideri o persoana lipsita de noroc? Doar pentru ca ai avut cateva relatii care s-au sfarsit din diverse motive?
Suntem oameni, simtim, traim, actionam manati de impulsuri uneori. Insa asta e farmecul vietii.
Cand te consideri nefericit, gandeste-te la toate clipele frumoase pe care ai avut sansa sa le traiesti. Prima strangere de mana, primul sarut, prima noapte de dragoste, toate momentele in care iubirea te-a facut sa pari stangaci.
Gandeste-te daca merita sa le fi inlocuit cu altceva. Daca era mai bine sa fi urmat o strategie, sa te fi gandit de zece ori inainte sa actionezi.
Poate ai fi avut o relatie mai lunga, dar mult mai putine satisfactii si amintiri placute.
► Fiecare relatie e diferita, pentru ca oamenii sunt diferiti…
Nu poate exista o reteta valabila in toate relatiile. Cel mai important e sa tii cont de ceea ce simti si de semnalele primite de la partener.
Incearca sa oferi totul, pentru a primi totul. Iar daca simti ca nu primesti suficient, nu cersi iubire. Iubirea se ofera de bunavoie.
Incearca sa fii multumit intotdeauna in relatia ta si sa-ti alegi partenerul in functie de cerintele tale.
Pentru ca oamenii nu se schimba, doar fac compromisuri in functie de nevoile lor.
Iar tu cu siguranta nu ti-ai dori sa fii doar o varianta mai buna in viata cuiva la un moment dat, nici macar cea mai buna varianta.
Ti-ai dori sa fii iubita pentru ca esti TU.

De ce e atat de greu sa spunem « te iubesc » ?

Sunt cuvintele care de fapt ne guverneaza viata.Ne iubim familia,ne iubim prietenii,ne iubim partenerii de viata.Dar de multe  amanam sau pur si simplu uitam sa le spunem asta.

De ce ?Pentru ca ei stiu asta.Pentru ca de multe ori consideram ca faptele noastre vorbesc mai mult decat o mie de cuvinte.

Si totusi…Avem nevoie sa auzim aceste cuvinte din cand in cand.Si daca noi avem nevoie si cei din jurul nostru au.Pentru ca nimic nu este mai frumos decat sa stii ca exista in lumea asta oameni pentru care tu insemni totul,care ar face orice pentru fericirea ta,care te-ar pune mai presus de oricine.

De cele mai multe ori ne e mai usor sa-i spunem iubitului « te iubesc ».Simtim nevoia sa strigam lumii intregi,sa fie primul lucru pe care i-l spunem dimineatza sau inainte de culcare.Pentru ca maine nu stim daca va mai fi acolo,daca vom mai avea ocazia sa facem asta.Nu putem amana.

Si uitam ca cei care au fost intotdeauna langa noi sunt parintii nostri,familia.Pentru ca ei nu au nevoie de dovezi de iubire,de cuvinte,aceste sentimente sunt o certitudine.Si totusi ei o merita mult mai mult.De ce suntem asa siguri ca maine cand ne vom trezi ei vor fi acolo ?Ca vom avea ocazia cand vrem noi sa le spunem « te iubesc » ?

Si ei pot pleca.Si poate nu vom mai avea ocazia sa le spunem ce simtim.Intotdeauna poate fi prea tarziu pentru oricine.

Ne e teama sa nu ne pierdem partenerii din cu totul alte motive,dar uitam ca ne putem pierde persoanele dragi pentru totdeauna.

Acesta este un motiv real pentru care ar trebui sa nu mai stai pe ganduri,sa iti exprimi sentimentele,sa nu lasi sa treaca o zi fara ca oamenii la care tii sa stie ca ii iubesti.

Poate maine vei simti nevoia sa spui « te iubesc » si nu vei mai avea cui.

Si daca…

Daca ai putea merge pe strada fara sa privesti in urma…

Ai putea sa vezi drumul tau,fara sa te intersectezi cu alti oameni,fara sa-ti pese daca te striga cineva sau daca te recunoaste cineva.

Ai putea sa-ti atingi telurile si sa ajungi la destinatie,alegand calea cea mai usoara pentru tine.

Sa  privesti mereu inainte,sa fii egoist,sa te folosesti de oameni.Sa nu-ti pese daca ii faci sa sufere,daca ii vei face sa-si piarda increderea in ei,in societate.

Si atunci ?Oare vei fii multumit ?Oare te vei putea privi in oglinda fara sa ai regrete,fara sa te intrebi daca a meritat,daca tie iti e bine,daca tu ai dreptul de a marca destinul cuiva ?

Poate nici macar nu te vei intreba.Pentru ca nu ai timp sa te opresti,pentru ca nu vrei sa te opresti,pentru ca nu vrei sa accepti ca ai nevoie de oameni.Ca ai nevoie de iubire,ca poti oferi iubire.

Te-ai obisnuit sa primesti fara sa oferi nimic.Nu poti depasi barierele pe care ti le-ai impus.Si stii de ce ?

Pentru ca ti-e teama de suferinta,de dezamagiri.Ti-e teama sa iubesti,ti-e teama sa-ti deschizi sufletul.

Ti-e teama sa alegi alta cale decat cea cu care esti obisnuit.Pentru ca s-ar putea sa vezi alte fetze si sa realizezi ca oamenii sunt diferiti,ca oamenii zambesc,ca oamenii pot fi buni,ca pot avea sentimente.

Ti-e teama sa ii privesti,ti-e teama sa nu descoperi ca ai nevoie de ei si ca ei ar putea avea nevoie de  tine.Ti-e teama de necunoscut,ti-e teama sa nu fii surprins de ceea ce poate oferi sufletul tau.Ti-e teama ca poti avea slabiciuni.Ti-e frica de tine.

Dar tu nu stii asta.Stii doar ca ti-e bine asa,ca nu ai intampinat greutati niciodata in drumul pe care l-ai urmat si nu vrei sa incerci altceva.

Vei ramane inchis in universul tau,in lumea ta si vei uita ca esti om.Dar pana cand ?

Pana cand te vei impiedica de ceva,vei cadea in genunchi si cineva te va ajuta sa te ridici.

Si atunci te vei intreba daca tu ai fi facut acelasi lucru,daca i-ai fi intins o mana si i-ai fi zambit.

Nu,pentru ca nu l-ai fi putut vedea.Dar oamenii te vad pe tine.Si-ti intind mana.desi poate nu o meriti.Dar maine e o noua zi,o noua sansa,o noua alegere.

Si daca ai putea schimba ceva ?

O raza de speranta intr-o zi ploioasa…

Azi vreau sa fiu optimista.Desi ploua,desi  nu ma asteapta nimic special.

E pur si simplu o stare.Merg pe strada prin ploaie,inchid umbrela si ascult melodia care ma linisteste cel mai mult.De ce as fi trista ?De ce nu m-as bucura ca sunt vie,ca mai pot spera ,ca ma pot plimba fara sa-mi pese de nimic ?

Nici macar nu-mi pasa daca ma vede cineva,ca ploaia e rece,ca afara e frig…Am parte de cinci minute de fericire,de eliberare…Fara ganduri,fara intrebari,fara sa-mi pese de nimic.

Eu cu mine.Si ploaia.Pe care de multe ori am urat-o,care m-a facut sa fiu pesimista,sa ma inchid in casa.Acum ma elibereaza.Ma face sa simt ca totul e trecator,ca noi suntem trecatori,ca tristetea e treactoare.

Ca maine pot fi fericita.Ca si acum pot fi fericita.Trebuie numai sa-mi doresc asta.Sa-mi impun.Sa ma detasez.Sa nu mai privesc in jur.Sa nu mai vad nimic.

Sa privesc in interiorul meu.Si sa ma vad pe mine.Sa ma bucur de ceea ce ma face pe mine fericita.

Oamenii nu o pot face intotdeauna.Nici macar nu le pot cere asta.Eu sunt singura care o poate face.

Azi am nevoie de asta.Sa simt ca traiesc,ca pot iubi din nou,ca sufletul meu este curat,fara resentimente,fara cicatrice…

Ca pot merge mai departe fara sa judec oamenii daca nu vreau sa fiu judecata la randul meu…

Pentru ca nu pot cere nimic,decat ceea ce merit.

De ce iubim barbatii?

Pentru ca avem nevoie de afectiune.

Nu de putine ori ni s-a intamplat sa spunem ca putem avea o viata linistita si fara un partener,ca ne putem descurca singure si ca putem fi independente.Un lucru adevarat de altfel.Numai ca vine momentul in care simtim nevoia sa ne impartasim bucuriile,tristetile,implinirile,dezamagirile.Vine momentul in care avem nevoie de un singur gest sau de un sigur cuvant pentru a ne linisti si a vedea viata in culori optimiste.

Pentru ca avem nevoie de un umar pe care sa plangem.

Pentru ca barbatii,oricat de insensibili si de puternici ar parea,cu totii sunt vulnerabili la suferinta unei femei.Si oricat de stangaci ar fi,reusesc de fiecare data sa ne redea zambetul.

Pentru ca avem nevoie de o strangere de mana.

Pentru ca nimic decat sa te stranga iubitul de mana atunci cand te simti slaba,cand te simti fericita sau pur si simplu cand mergi pe strada.Ce e mai frumos decat sa simti ca apartii cuiva si ca acel cineva iti apartine si lumea-ntreaga e constienta de asta ?

Pentru ca avem nevoie sa zambeasca cineva numai pentru noi.

Pentru ca fericirea poate fi zambetul de pe fata iubitului tau atunci cand se trezeste si-ti priveste chipul.Pentru ca de multe ori cuvintele sunt de prisos si un zambet poate face cat o mie de cuvinte.

Pentru ca avem nevoie de siguranta.

Pe care ei ne pot ajuta sa o castigam.Pentru ca iubirea lui ne da incredere in noi.Pentru ca ne face sa ne simtim mai bogate,ne face sa ne simtim norocoase si implinite.Si ne da puterea de a lupta pentru visurile noastre.

Pentru ca avem nevoie sa ne simtim admirate.

Si nu numai de femei.Avem nevoie sa stim ca ne sunt apreciate calitatile si de ce nu,sa ni se si spuna acest lucru din cand in cand.

Pentru ca ei ne fac sa descoperim femeia din noi.Pentru ca ne dau incredere in noi.Pentru ca sunt imprevizibili.Pentru ca ne mint frumos.

Pentru ca ne fac sa suferim…..Si noua ne place.

Despre dragostea secolului XXI

·        Cine greseste?

                        De cate ori nu te-ai intrebat daca merita sa mai  incepi o alta relatie?Daca nu cumva ai tu o problema?E suficient sa te aduni la o sueta cu fetele ca sa constati ca nu numai u ai ghinion.Sau poate nu e vorba de ghinion.Poate e vorba de faptul ca noi nu putem intelege barbatii si nu ne putem adapta la nevoile lor.Dar nu vi se pare un cliseu?Sa ne adapatam noi?Femeile?De ce de fiecare data numai noi trebuie sa facem compromisuri?E simplu.Decat noi suntem disperate sa ne implicam intr-o relatie.

                      Barbatii privesc asta cu atata detasare incat pare ca femeile simt asta si sunt atrase ca un magnet.Isi doresc sau nu,intotdeauna se va gasi o femeie care sa le intareasca increderea in ei.

                      Si atunci?De ce sa dam vina pe ei pentru ca  nu mai sunt romantici,pentru ca nu mai stiu sa ne cucereasca,pentru ca nu mai stiu sa faca surprize?Raspunsul e simplu.Pentru ca nu le dam ocazia.Suntem prea usor de cucerit sau cucerim noi.

·        Farmecul feminin a disparut.

                      Cate dintre noi stau pe ganduri daca sa abordeze un barbat atunci cand se simt atrase de el?Sau asteapta sa fie contactate dupa prima intalnire?Eventual care dintre noi nu raspunde cu sufletul la gura la primul apel(pe care oricum il asteptam de doua zile)?

                      Vom apela intotdeauna la scuza ca suntem egali,ca si femeile pot avea initiativa intr-o relatie.Teoretic,destul de corect.Analizand insa barbatii constatam ca indiferent cat de moderni si de open-minded se considera,intotdeauna vor aprecia mai mult o femeie misterioasa,care se lasa greu de cucerit.Sexul la prima intalnire este palpitant,dar de cele mai multe ori ramane doar o aventura.

                       De ce?Pentru ca orice este usor de obtinut plictiseste.Pare dur,insa asta este realitatea si asa suntem construiti.Aici ne-a adus modernitatea,libertatea de a alege si de a ne dori din ce in ce mai mult si mai bun.

·        Dragostea merita sa avem conceptii invechite...

                       Oamenii se uzeaza la fel ca lucrurile.Lucrurile sunt reconditionate de cei care nu-si permit sa le inlocuiasca.Dragostea se uzeaza si ea.De cele mai multe ori oamenii aleg sa o inlocuiasca.Putini descopera insa ca ea poate fii inlocuita cu sentimente mai frumoase,mai profunde.

                     Asta presupune intelepciune si timp.Iar noi traim in secolul vitezei.

De ce am uitat sa iubim ca oamenii?

• Este iubirea un compromis?

                    Se vorbeste tot mai mult despre plictiseala in cuplu.Dar oare asta tine de durata relatiei,de profunzimea sentimentelor sau pur si simplu de cursul normal al existentei noastre?Tot citim in reviste articole despre cum sa mentinem flacara vie intr-o relatie,cum sa ne surprindem mereu partenerul,sa nu dezvaluim totul...Oare toata viata noastra este o strategie sau e nevoie decat sa gasesti persoana potrivita?

                    Sa nu te simti incatusat,sa nu te gandesti tot timpul ce ar trebui sa faci si nu ce vrei tu cu adevarat,sa te accepte si sa te iubeasca exact pentru ceea ce esti tu.E adevarat,oamenii au nevoie sa fie stimulati,competitia e cea mai buna,dar nesiguranta ne face parca mai ursuzi.Nu ne gandim decat cum sa ne tinem partenerul langa noi.De ce oare nu s-a inventat o lege a naturii care sa faca in asa fel incat doi oameni care se iubesc sa ramana toata viata impreuna?Sa faca abstractie de tot ce e in jurul lor,sa nu mai existe tentatii,gelozie,intrigi,prieteni `binevoitori`?

• Plictiseala sau resemnare?

                  Revenind la plictiseala,am pornit cu ideea de a combate aceasta teorie nou aparuta:ca oamenii se plictisesc unii de altii.Nu inteleg cum putem ignora toata multitudinea de sentimente pe care noi si numai noi,oamenii,le putem trai.De ce sa spunem pur si simplu m-am plictisit?Inseamna ca nu putem mai mult,ca suntem limitati.Niciodata nu am incercat tot,nu am studiat indeajuns profunzimea sufletului unui om incat sa putem afirma asemenea ultimatumuri.

                  Plictiseala e pentru ignoranti sau poate fi un pretext pe care oamenii prefera sa-l foloseasca.Pentru ca am ajuns intr-un punct in care avem nevoie sa escaladam Everestul,sa mergem pe luna pentru a reimprospata niste sentimente.Nu ne mai putem bucura de zambetul unei persoane in fiecare zi,nu ne putem gandi ca de fapt e diferit,ne dezvaluie altceva de fiecare data.Pentru ca nu viseaza in fiecare noapte acelasi lucru.Pentru ca fiecare zambet are un motiv diferit.Pentru ca fiecare privire e diferita si ascunde altceva.

                Sunt lucruri marunte,la care oamenii nu se mai gandesc.Dar care totusi ar putea schimba atat de multe..Nu e o dizertatie a unei femei  care a suferit,ci a unei femei care stie ce inseamna sa privesti zeci de zambete intr-o noapte si sa nu te plictisesti de ele niciodata....

De ce?

De ce?

De ce visele nu pot deveni realitate?De ce nu mai avem sentimente ?De ce nu mai putem avea asteptari de la oameni ?De ce ne indragostim de cine nu merita ?De ce trebuie sa suferim ?

Dar cel mai important,de ce nu invatam niciodata din propriile greseli ?

Sunt intrebari la care probabil n-o sa avem niciodata un raspuns si pe care totusi ni le punem frecvent.

Am invatat sa nu mai sper,sa nu-mi mai fac planuri,sa nu mai privesc spre viitor.Pentru ca nu mai vreau sa fiu dezamgita,nu mai vreau sa fiu vulnerabila.Pentru ca oamenii nu ma mai pot face fericita.

Pentru ca e atat de simplu si totusi imposibil.

Pentru ca oamenii sunt egoisti,nu le mai pasa decat de propriile nevoi.Pentru ca am uitat sa fim atenti la dorintele celor din jur.Pentru ca nu ne dam seama ca ne putem pune amprenta asupra destinului lor printr-un singur gest,cuvant,printr-o singura privire.

Am uitat ca viata poate fi frumoasa.Ca ne putem bucura de o raza de soare,de o ploaie torentiala,de o ninsoare sau pur si simplu pentru ca traim.

Pentru ca facem greseala de a ne lega destinele de oameni care nu mai stiu sa planga,sa rada,sa fie sinceri.Care nu stiu ca o imbratisare sau o strangere de mana pot insemna fericirea pentru altcineva.

De ce facem intotdeauna alegerile cele mai nepotrivite ?De ce ne lasam inselati de aparente si speram de fiecare data ca lucrurile vor fi diferite ?

O zi de toamna...

 Ma uitam pe fereastra mai devreme si ma intrebam daca a mai observat cineva ca teiului i-au cazut toate frunzele.Si daca au observat,ce?Inca o toamna,viata isi urmeaza cursul normal.Va mai veni o iarna,o primavara si totul va reveni la normal.Teiul va inverzi,va inflori si noi vom fi din nou optimisti.
Ce simplu!Si daca primavara nu va mai veni?Daca sufletul tau e atat de pustiu incat sa nu mai poti spera?Indiferent de cate frunze are copacul,de cate anotimpuri se vor mai succeda,de cate rasarituri vei mai vedea.
Poate nu te-ai gandit.Poate ca nici macar nu ai simtit asta.Pentru ca suntem atat de preocupati de lucrurile superficiale incat nu mai avem timp sa meditam la lucrurile cu adevarat importante pentru sufletul nostru.Pentru propria noastra fericire,care nu depinde neaparat de altii.
Te-ai gandit in ultimul timp sa faci ceva pentru tine?Fara sa iti pese ce ar gandi ceilalti,fara sa ceri cuiva sfatul,fara sa te gandesti la consecinte?Multi dintre noi cu siguranta nu am facut asta.Pentru ca de cele mai multe ori avem nevoie si de altcineva pentru orice am vrea sa intreprindem.
Avem nevoie de un partener pentru a ne plimba in parc,pentru a merge la film,pentru a merge la o cafea si pentru multe alte lucruri.Si de cele mai multe ori oamenii au gusturi diferite si cu siguranta vom ajunge tot la un compromis.
Intotdeauna vom depinde de altii.
Si asta ne va face nefericiti.
Vom privi nepasatori pe fereastra,vom amana lucrurile care ne aduc bucurii,vom uita sa ne traim propria viata fara regrete si ne vom ignora visurile.
Iar daca nu va fi asa,oamenii ne vor considera ciudati.