duminică, 5 decembrie 2010

O raza de speranta intr-o zi ploioasa…


Azi vreau sa fiu optimista.Desi ploua,desi  nu ma asteapta nimic special.
E pur si simplu o stare.Merg pe strada prin ploaie,inchid umbrela si ascult melodia care ma linisteste cel mai mult.De ce as fi trista ?De ce nu m-as bucura ca sunt vie,ca mai pot spera ,ca ma pot plimba fara sa-mi pese de nimic ?
Nici macar nu-mi pasa daca ma vede cineva,ca ploaia e rece,ca afara e frig…Am parte de cinci minute de fericire,de eliberare…Fara ganduri,fara intrebari,fara sa-mi pese de nimic.
Eu cu mine.Si ploaia.Pe care de multe ori am urat-o,care m-a facut sa fiu pesimista,sa ma inchid in casa.Acum ma elibereaza.Ma face sa simt ca totul e trecator,ca noi suntem trecatori,ca tristetea e treactoare.
Ca maine pot fi fericita.Ca si acum pot fi fericita.Trebuie numai sa-mi doresc asta.Sa-mi impun.Sa ma detasez.Sa nu mai privesc in jur.Sa nu mai vad nimic.
Sa privesc in interiorul meu.Si sa ma vad pe mine.Sa ma bucur de ceea ce ma face pe mine fericita.
Oamenii nu o pot face intotdeauna.Nici macar nu le pot cere asta.Eu sunt singura care o poate face.
Azi am nevoie de asta.Sa simt ca traiesc,ca pot iubi din nou,ca sufletul meu este curat,fara resentimente,fara cicatrice…
Ca pot merge mai departe fara sa judec oamenii daca nu vreau sa fiu judecata la randul meu…
Pentru ca nu pot cere nimic,decat ceea ce merit.

Un comentariu: